Si Marele Lup Alb a fost multi ani Marele Preot, Bătrânul Întelept…
Era pace în toate tinuturile locuite de daci si Marele Lup Alb mai lucra încă la scrierea Legilor Lui Zamolxe, Legile Vietii, pe care Zamolxe le primise de la
Zâna Vesta pe timpul când El stătuse lângă focul sacru dacic.(…)
Se stia că Legile Lui Zamolxe erau cuvintele de aur ale întelepciunii omenesti, o scriptură a iubirii de oameni, o lege a strămosilor si a obiceiului pământului.
Si la acea vreme Marele Lup Alb a scris două sute saisprezece legi. Odată oamenii l-au întrebat: „De ce sunt două sute saisprezece legi? De ce nu sunt mai multe sau mai putine?” Si Marele Lup Alb a răspuns: „Am scris aceste legi ca să-l cinstim pe Pitagora că el credea în puterea numărului două sute saisprezece (…)
Si luati aminte că Legile Lui Zamolxe sunt întelepciunea dată oamenilor de către îngerii veghetori, oamenii veniti din stele, cei care au trăit pe vremea lui Eno, trimisul cerului cu vorbe bune pentru oamenii acelor vremuri. Voi să tineti minte că Legile Lui Zamolxe nu vor pieri niciodată. Neamul nostru le va tine mereu în suflet, si chiar dacă uneori nu vor mai fi scrise nicăieri aceste legi vor fi vii în inimi de lumină”.
https://drive.google.com/file/d/0B8NcofM0wO1obkl4b1JrazVHRXc/view?usp=sharing&fbclid=IwAR3sLS5r9valpM5mw41M5HdN-IF2Tax3Pv7Vtt9jkql6_6PoK3nSJ1pAwpI
Si iată cum Marele Lup Alb a scris Legile Lui Zamolxe:
Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire si vesnicie. Noi oamenii I=am dat multe nume CELUI CE ESTE, după mintea noastră. Dar EL cu
adevărat nu are nume (1).
Domnul Dumnezeu îsi are fiintarea în Focul Viu. Si cu Focul Viu Domnul zămisleste sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot ce există, se află în cerul de purpură si este Focul Viu care a existat dintotdeauna în lumină sacră (2).
Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a spiritului Lui. Si scânteia a intrat în materie, s-a îmbrăcat cu materie si treptat a evoluat în fiinte care seamănă din ce în ce mai mult cu Dumnezeu. Fiintele sunt în devenire în Dumnezeu, cresc în constiinta de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în care se mistuie (3).
Domnul trăieste în multe lumi si atâta timp cât ESTE, EL creează necontenit. Domnul se revelă prin creatia Sa si prin sinele fiintelor.Fiintele cu putere mai mare a mintii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenta pe care o creează mintea omului nu are limitări întocmai ca si cea creată de mintea Lui Dumnezeu (4).
Tot ceea ce există este creatia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul si omul să nu-si facă dumnezei după mintea sa (5).
Pentru noi oamenii, Dumnezeu este si Tată si Mamă pentru că Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile si mintile si sufletele (6).
Creatorii cei mai mari sunt acele fiinte cu minti ceresti, căci trezvia lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpură (7).
Mintea omului nu are limitări de gândire, astfel că realitatea pe care mintea sa o creează nu are limitări. Gradul de discernământ al omului cerne participarea sa în universul nelimitat. Dar în viata proprie omul să-si stabilească limitările potrivite unui timp anume datorită urmelor trecutului lăsate în viata sa (8).
Dumnezeu se revelă si prin Sinele omului. Regulile de a trăi ale omului sunt date de întelepciunea cunoasterii sale. Toate fiintele îsi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înteleagă din lumina Lui Dumnezeu (9).
Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Să urmezi lumina Domnului Zeu si să nu iei în desert numele Lui (10).
Ca fiinte umane suntem legati cu întreaga lume prin corp, minte si suflet. Ne creăm o retea de interdependente mai mult sau mai putin controlate. Energiile corpului ale mintii si ale sufletului se pot transforma una în alta (11).
Prin puterea mintii totul devine posibil. Însă credinta este cea care dă putere mintii omului (12).
Să simti nemărginirea din tine precum este preaplinul Lui Dumnezeu (13).
Lumea este ceea ce crezi tu că este; gândurile tale sunt cele care ti-au făcut viata asa cum este (14).
Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credintei tale în vietile lor alături de a ta (15).
Lumea existentă este rezultatul intersectiei lumilor zămislite de mintile cu puteri creatoare (16).
Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăiesti; dacă ele sunt pozitive atunci vor crea o realitate pozitivă, iar dacă sunt negative asa îti va fi si lumea în care vietuiesti. Omul îsi schimbă viata prin a-si schimba modul în care gândeste (17).
Visele îi par omului realitate si realitatea îi pare vis. Toate câte sunt, sunt si vis si realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce tu trăiesti, omul să fie atent la ce i se potriveste pentru viata pe care si-o construieste din gânduri statornice (18).
Puterea care uneste este mai mare decât cea care desparte. Cel întelept caută armonia în oameni. Puterea fiintelor vine dinăuntrul lor (19).
Gândul întelept, iesit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorbă si faptă pentru ca el să se împlinească (20).
Urmati lumina sufletului din voi, iar dacă o dati si altor oameni ea nu se împutinează, ci străluceste si mai tare (21).
Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care esti treaz (sinele de mijloc) si mintea sufletului (sinele de sus), sunt tărâmurile în care omul trăieste (22).
În ACUM se află toată puterea vietii. Puterea lui ACUM depinde de puterea constiintei prezentului. Fiintele există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Schimbând gândul ACUM se schimbă si realitatea prezentului si pasul următor către viitor (23).
Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său si tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice (24).
Prin manifestarea atentiei (năzuintei) către trecut trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor; dar când atentia are directia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea (25).
Oamenii se deosebesc esential prin puterea mintii fiecăruia dintre ei (26).
Frica paralizează puterea omului (27).
Vinovătia slăbeste energia omului si-i năruie viata (28).
Să nu cazi în patimi, să-ti înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă (29).
Dumnezeu creează cu întelepciune din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vietii (30).
A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu si a fi fericit, căci iubirea este măsura fericirii si intensitatea de a trăi (31).
Crescând în iubire, omul creste în Dumnezeu (32).
A fi îndrăgostit înseamnă a fi în Dumnezeu (33).
Începutul întelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina întelepciunii este frica de Dumnezeu (34).
Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă (35).
Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului (36).
Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării trecutului. Omul cu constiinta prezentului slăbeste sau sterge influenta trecutului manifestată prin obiceiuri si tipare create de minte si mentinute în memorie (37)
Omul a fost creat pentru a cunoaste lumina divină si prin ea el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu (38).
Schimbând gândul acum se schimbă si realitatea prezentului; omul unde gândeste acolo se pomeneste (39).
Slăbind trăirea în prezent, se slăbeste esenta fiintei, de aceea pentru a întări fiinta este bine să trăim în prezent (40).
Să învătăm să deosebim adevărul de iluzie. Când omul nu mai face diferenta între propriul suflet si egoul fals atunci el îsi făureste iluzii si vise nedefinite legate de cele văzute si auzite (41).
Energia curge într-acolo unde o directionează atentia (năzuinta) care arată calea intentiei (42).
Lumea omului se creează din energia directionată. Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinta mintii (43).
La focul sacru se creează o realitate care trezeste puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul (44).
Înainte de a actiona, omul să se adune în sine, să-si drămuiască puterea si abia atunci să-si îndrepte năzuinta către ceea ce vrea să realizeze. Si astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale mintii si ale sufletului, puteri care se pot transforma una în alta (45).
Împlinirea este măsura adevărului, căci pomul după roade se cunoaste si omul după fapte (46).
Lumea este ceea ce cred mintile fiintelor că este. Gândurile fiintelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. Fiintele îsi pot schimba viata dacă îsi schimbă gândurile care sunt urmate de fapte (47).
Dacă opiniile si credintele tale nu dau rezultate bune si-i fac pe oamenii buni să sufere, renuntă la ele, căci ele sunt manifestări ale lipsei luminii din sufletul tău (48).
Faptele sunt măsura adevărului gândurilor tale (49).
Dumnezeu dă dreptul la viată (50).
Asa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor nu poate tine loc acestor puteri. Iar dacă îti faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, tine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit, sau la orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi puterile Mele arătate oamenilor (51).
Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului tău, căci Dumnezeu este în timp si în afară de timp, El este în existentă si în afara existentei (52).
Creând în iubire, omul creste în Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii fiintelor (53).
Noi oamenii suntem alcătuiti în felul nostru din frumusete si nesfârsire, iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu (54).
Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul este dezordine (55).
Tu omule esti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar când îti faci temple cu mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să păsesti către Dumnezeu si să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu mânile întinse spre focul sacru (56).
Omul există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Prin constiinTa trăirii în prezent se pot sterge tiparele curgerii vieTii dintr-un trecut care predispune (57).
Experienta eternitătii depinde de intensitatea trăirii mentale, în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii si atunci timpul dispare (58).
Să nu poftesti la bunul altuia sau să-ti însusesti orice bun dacă nu ti se cuvine (59).
Să vă cresteti copiii în legea strămosească că numai asa neamul vostru va dăinui (60).
Iubirea zideste si întelepciunea înalta (61).
Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgasul acelor trăiri (62).
Popoarele care-si sacralizează istoria vor dăinui mult timp (63).
Pacea lumii este punerea împreună a păcii din mintile oamenilor (64).
Si iertati că asa si Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă greselile (65).
Averea, cea mai de pret, omul o tine în inimă în legătura lui cu Dumnezeu, si astfel nu i-o poate lua nimeni (66).
Robia mintii se naste din necunoastere. Năzuieste la a sti si cunoasterea te va face liber (67).
Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. În iubire se află izvorul năzuintelor celor bune (68).
Să urmezi dreptatea si să nu mărturisesti strâmb împotriva nimănui (69).
Fii cumpătat în cele ce faci si temeinic în lucrarea mâinilor tale (70).
Drumul suferintei nu este drumul iubirii. Pe treptele suferintei nu urci ci cobori, căci treptele acestea nu formează scări înspre cer ci spre adâncurile întunericului (71).
Să te înfrânezi să agonisesti lucruri care nu-ti folosesc si să dai lucrurile care îti prisosesc (72).
Atât lumina cât si întunericul sunt eterne si nemărginite în fiintarea lor. Doar lumina există cu adevărat, căci întunericul este lipsa luminii (73).
Ridicându-te mai presus de lumină si de întuneric, asa vei întelege de pe acele înăltimi de unde a luat fiintă chiar Domnul Dumnezeu (74).
Când omul are cunoasterea de sine, atunci va putea să vadă lumina sufletului si asa se va mântui (75).
Împărătia Domnului este înlăuntrul vostru si ea vi se face cunoscută atunci când omul se cunoaste pe sine însusi (76).
Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns fată de om nu i-ar fi dat gândul de a cunoaste (77).
Cunoasterea, ca si lumina, este de natură divină (78).
Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele (79).
Temelia pe care s-a construit vesnicia este iubirea.
Din această esentă divină este creat si omul (80).
Omul se împlineste prin dragostea sa de Dumnezeu (81).
Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare să chemi numele tainic al Domnului care este ZAM. Dar numai cei care cu adevărat caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume (82).
Să nu uitati vreodată de focul sacru dacic si de sufletele străbunilor. Asa inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodată de lanturile robiei (83).
Să aprindeti focuri sacre pe oriunde veti fi si asa vă veti păstra sănătosi si însănătosi, iar duhurile întunericului s-or duce de la voi (84).
La focul sacru se ard impuritătile care atârnă greu pe sufletul omului. Priviti flăcările si gânditi-vă la tot ceea ce doriti să faceti pentru vietile voastre (85).
Uită-te la natură cum se reînnoieste în fiecare an. Tot asa să-ti înnoiesti si tu mereu fiinta si să te îmbraci cu un nou vesmânt de viată (86).
Vitalitatea este o realitate a gradului de constientizare a existentei sufletului. Desi vitalitatea este dată de suflet, ea se exprimă si prin minte si prin trup (87).
Cel ce-L slujeste pe Domnul ia din lumina Lui nesecată si nemărginită si astfel va fi puternic si întelept (88).
Când lumina divină vă va merge direct în inimi, atunci rodul ei este umplerea cu duhul întelepciunii. Iar cine are duhul întelepciunii are totul (89).
Aduceti copiii vostri la lumina focului sacru si acolo să-si tină ochii deschisi si să-l privească. Si asa vor creste să ajungă oameni întelepti (90).
Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii (91).
Aduceti-vă aminte mereu să vă bucurati la întâlnirile cu zeii si asa să stiti că lumina există în inimile voastre (92).
Si tineti minte că ceea ce spuneti în prezenta focului sacru dacic Le spuneti zeilor, Lui Dumnezeu si Domnazânei (93).
Iubirea vindecă (94).
Întelepciunea este marea cale către Dumnezeu si ea se înfiripă prin sperantă, iubire si adevăr. Constiinta iubirii este întelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu (95).
Din lumina din noi oamenii, ne modelăm lumea frumoasă care ne înconjoară (96).
Acceptând zeii si zânele, nu altceva decât să-i descoperim în noi, în armoniile firii noastre (97).
Nu există legătură între zeitătile noastre si idolatria.
Noi nu ne închinăm la idoli, ci venerăm viata (98).
Cercetează universul, privind stelele (99).
Lumea care se vede si cea care nu se vede este rezultatul intersectiei lumilor create de toate mintile fiintelor din acel spatiu (100).
Oricine poate să cadă în cursul vietii,
dar cei întelepti se pot ridica iarăsi prin puterea mintii lor (101).
Dacă tu poti crede, toate-i sunt cu putintă celui care crede (102).
Fiintele se deosebesc esential prin puterea mintilor lor (103).
Cât priveste îngrijirea de sine, a mintii si a trupului, trebuie să o dăm în primul rând sufletului si atunci si capul si restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine (104).
Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie să cunoască tainele cerului si ale pământului (105).
Fii responsabil de faptele tale (106).
Fă faptele bune cu discernământ si vei rămâne în lumina spiritului (107).
Omul este propriul său stăpân (108).
Frumusetea vietii tale să ti se arate pe chip (109).
Zâmbetul pe buze să-ti vină din inimă (110).
Priveste înainte, căci acolo îti este directia de mers (111).
Fii activ cu sufletul, cu mintea si cu trupul. Asa fiinta îti va dăinui în bună stare (112).
Poartă cu tine spiritul copilăriei si întreaga viată nu te vei simti bătrân. Bătrânetea înseamnă renuntarea la năzuintele vietii (113).
Noi, neamul dacilor, suntem fiii si fiicele soarelui si ai luminii (114).
Bărbatul luminează mintile prin ratiune, căci poate gândi profund si vorbi mintii (115).
Fericirea se trăieste pe calea vietii nu la capătul drumului (116).
La fiecare sapte zile să te odihnesti după ce ai muncit în celelalte zile (117).
Cel putin o dată la sapte zile să aprinzi si să privesti focul sacru, care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu (118).
Domnul este în voi în primul rând. Pe acel Domn să-L treziti si atunci rugăciunea vă este împlinită (119).
Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă (120).
Nu întrebati, la fiecare pas, ce aveti de făcut, căci asa veti face toată viata numai ce vă spun altii (121).
Speranta întinereste (122).
Să nu glorificati suferinta sub nici o formă, căci suferinta omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu (123).
Traditiile străvechi ale înteleptilor titani, oamenii cei blajini din vechime, trebuie să le transmiteti urmasilor (124).
Cerul ne face să căutăm, pământul să iubim, soarele să trăim, luna să visăm.
Asa viata omului se împlineste (125).
Omul echilibrat este parte din natură si asa va întelege cel mai bine ce sunt zeitătile ca puteri ale naturii (126).
Învată să-L cunosti pe Domnul Cel Preaînaltul (127).
Când vei cunoaste zeii atunci te vei trezi în plină constiintă creatoare (128).
Aveti capacitatea de a fi partial zei, adică semizei, deoarece acolo unde există constiintă se află si identitatea acelei constiinte (129).
Fiintele constiente sunt constiinta zeilor (130).
Cel care ridică sabia, de sabie va muri, si cel care oferă sânge zeilor, de sânge va avea parte (131).
Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru mentinerea binetii între oameni (132).
Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăznet în bine (133).
Urmează-ti perseverent idealul (134).
Chemati mereu la focul sacru reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor suflete încărcate de ordine, armonie, adevăr, dreptate si iubire de oameni (135).
Religia noastră hrăneste viata, că noi nu avem zei plăsmuiti, ci pe cei care au menire în trăirile noastre în frătie cu natura (136).
Zideste-te în credintă. Încrederea unui singur om miscă muntii (137).
A trăi cu scop divin este singurul mod de a vietui cu adevărat, de a simti din plin că esti viu (138).
Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. Să luati seama că intunericul sufletului nu va exista atunci când voi vă veti cunoaste pe voi însivă (139).
Să lăsati lumina divină să intre în voi si să vă transforme viata, că viata fără
lumină, credintă si demnitate nu merită trăită (140).
Treptat lumea va fi curătită si însănătosită cu Focul Viu, Focul Vietii, Focul Lui Zamolxe (141).
Nu uitati că natura, cu toti zeii si zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă îngrijiti de voi (142).
Botezul oamenilor se face cu apă vie, foc sacru si Duhul Întelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu (143).
Marile taine ale vietii vor fi aflate doar de către cei vrednici de ele (144).
Tine-ti visele vii, că asa se vor împlini. Optimismul atrage fapta împlinită. Fapta bună face viata omului bună (145).
Credeti in puterea invocatiei. Desi invocatia este adresată zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea si trupul celui care o face si prin aceasta de a-l însănătosi si a-l tine sănătos pe acel om (146).
Sunteti legati cu lumea întreagă. Sporiti-vă puterile cu puterile lumii (147).
Armonia naturii si întelepciunea omului merg mână în mână (148).
Cel mântuit este ca cel care se naste din nou în spirit, desi trupul în care se găseste sufletul lui îi este acelasi (149).
Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele (150).
Cei care aduc pe oameni la întelepciune sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu (151).
Duhul Lui Dumnezeu este Duhul Întelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. Cine are Duhul Întelepciunii are si Duhul Sfânt (152).
Nu faceti sacrificii sângeroase, nu oferiti nimic zeilor, că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinta voastră în bine (153).
Mintea bună coboară în inima cea luminată (154).
Rugăciunea Mintii în Inimă conduce omul la renasterea în spirit, la transformare interioară si la devenirea omului întru fiintă constientă de propria-i existentă (155).
Veti păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor (156).
Primul pas către întelepciune este să poti simti linistea, apoi înveti să asculti si să tii minte lucrurile, iar pe cele bune să le folosesti. Numai după ce le ai pe acestea poti da din întelepciunea ta si altora (157).
Nu-i copia pe altii, găseste-ti propria ta cale pe care să mergi plin de încredere întru împlinirea vietii (158).
De-a pururea să tineti minte că noi dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu (159).
Durerea apare ca să te trezească la viată, să devii mai constient de calea pe
care să o urmezi. Acceptă această trezire si vei rămâne treaz (160).
Învată să trăiesti natura ta interioară si din liniste îti va izvorî bucuria fără un motiv anume (161).
Dacă vei urma multimea ajungi pierdut în multime. Adevărurile se revelă doar anumitor suflete (162).
Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu (163).
Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor si datoria oamenilor este să-l mentină întru tinerea vietii în armonie (164).
În prezenta focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru sufletele sunt purificate si umplute treptat de un duh al întelepciunii (165).
Întelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului (166).
Învată din greselile altora ca să nu ti se întâmple si tie la fel (167).
Caută-i pe întelepti si vei învăta de la ei cum să fii întelept (168).
Cei întelepti aleg simplitatea vietii (169).
Să păstrati cultul strămosilor, să respingeti cultul mortilor (170).
Când faci bine, la altii, e mai bine ca de asta să nu stie nimeni, ci doar Domnul. Mila fată de altii este mâna de ajutor pe care ti-o întinzi singur pentru când vei avea vreodată nevoie. Dar ia seama să nu dai ceva bun celui rău căci răsplata lui pentru tine va veni din răutatea lui (171).
Pomana este bună, dar jertfa este rea (172).
Atât cele bune cât si cele rele, ale fiintei noastre întregi, se revarsă din suflet (173).
Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiti de orice fel de suferintă (174).
Cine vrea să fie iubit, să iubească, cine vrea să primească să dăruiască. Aceasta este legea vietii frumoase (175).
Dacă vei părăsi iubirea vei uita si de scopul pentru care trăiesti (176).
Când omul iese din legea divină umblă rătăcit în întunericul pe care-l întretine cu faptele întunericului (177).
Idolii tăi, precum icoane si statui, sunt faceri de mâini omenesti si puterea lor vine din credinta ta în ei. Focul sacru este viu si curătă sufletul, pe când idolii doar încântă privirea (178).
Prin orice poate omul cădea în viată, numai prin iubire nu (179).
Pe tatăl si pe mama ta să îi cinstesti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. Asa îti va fi bine si multi ani vei trăi (180).
Ia seama că lucrurile lumii vin si pleacă, trăinicia există doar în sufletele oamenilor (181).
Cunoaste-ti si construieste-ti arborele genealogic, pentru ca sufletul să nu-ti rătăcească prin familii străine (182).
O iubire nerealizată este ca pierderea fiintei proprii. Este ca si cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu si apoi ti s-au închis toate căile ca să-L poti zări iarăsi (183).
Să nu ucizi pe nedrept (184).
Află omul întelept după viata pe care o duce. Multi pot părea întelepti după vorbe, dar proba întelepciunii este viata trăită cu întelepciune (185).
Mergi la omul întelept si ia sfat bun pentru viata ta. Cel întelept va cunoaste tulburarea din inima ta (186).
Să aduci lumina divină în tine si asa vei găsi răspunsuri la problemele tale (187).
Legile Lui Zamolxe se nasc si renasc din ele însele pentru că sunt legile vietii (188).
Să luati bine aminte că Legea Domnului este viata nu Scriptura, care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Viata în lumină este cuvântul viu al Domnului (189).
Ia seamă să asculti de bătrânii întelepti. Domnul îi răsplăteste cu lumină si ei strălucesc puternic înainte de a părăsi viata pământească (190).
Pe toate câte cereti rugându-vă, să credeti că le-ati si primit, si le veti avea
(191).
În fata Lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali. Doar felul lor de a-L întelege pe Dumnezeu îi desparte (192).
Păstrează-ti dreptul de a alege si fii liber (193).
Nu-ti da pământul strămosesc străinilor că vei ajunge străin în glia străbună. Tu, omul Lui Zamolxe, să fii legătura între Cerul Lui Dumnezeu si Mama pământ (194).
Iubirea să-ti fie temelia pe care să-ti trăiesti viata care să urmeze calea inimii si să asculte de vocea ratiunii (195).
Femeia dă iubire inimii, căci poate intui adânc si vorbi sufletului (196).
Virtutea înseamnă putere (197).
Priveste adânc înăuntrul fiintei tale si acolo vei descoperi zeii si tainele lumii. Iar când privesti lumea stelelor te vei găsi pe tine (198).
Hărnicia îti va face viată îmbelsugată si te vei bucura de rodul bratelor si mintii tale întru trezirea sufletului din tine (199).
Ascultă ce-ti spune natura, urmează calea armoniei naturii (200).
Bucuria simturilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. În trezirea simturilor Îl întâlnim pe Domnul (201).
Renuntă la tot ce nu-ti aduce pace si multumire în viata. Calea suferintei nu duce la Dumnezeu (202).
Armonizează-ti mintea si apoi poti pătrunde si în tainele inimii (203).
Marile taine se găsesc în sufletul tău si le vei afla atunci când sufletul ti se va trezi (204).
Viata omului este ca o grădină, dacă o îngrijeste este frumoasă ca florile din ea si grădina dă rod, iar dacă nu este îngrijită cade în paragină (205).
Spune-ti EU SUNT în prezenta focului viu si asa poti intra pe poarta fiintării, a cunoasterii de sine (206).
Dimineata când te trezesti să simti lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima ta. Si ziua îti va fi plină de bucurii si vei fi multumit de ceea ce vei face (207).
Calea zeilor e usoară pentru că este calea inimii. Păseste cu încredere pe ea site va duce la armoniile cerului de purpură (208).
Să te feresti de cearta si de gâlcevile oamenilor (209).
Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu lasi să-ti intre în minte gândurile lor negre (210).
Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni te împresoară si nu te lăsa ademenit de ei (211).
Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce
rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să nu fim fericiti în viata dată nouă de
către Dumnezeu? (212).
Lucrul mâinilor tale să-ti fie temeinic, ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva (213).
Ascute-ti simturile si asa vei simti că trăiesti în lume (214).
Când omul îsi trezeste memoria ancestrală dobândeste mari puteri (215).
Frumusetea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. Frumusetea mintii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria mintii în armonie. Iar frumusetea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu (216)”.
Cele două sute saisprezece Legi ale Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea de către preotii si cavalerii zamolxieni.
Si multe popoare au luat întelepciune din aceste legi, atât cât au putut întelege.
Era pace în toate tinuturile locuite de daci si Marele Lup Alb mai lucra încă la scrierea Legilor Lui Zamolxe, Legile Vietii, pe care Zamolxe le primise de la
Zâna Vesta pe timpul când El stătuse lângă focul sacru dacic.(…)
Se stia că Legile Lui Zamolxe erau cuvintele de aur ale întelepciunii omenesti, o scriptură a iubirii de oameni, o lege a strămosilor si a obiceiului pământului.
Si la acea vreme Marele Lup Alb a scris două sute saisprezece legi. Odată oamenii l-au întrebat: „De ce sunt două sute saisprezece legi? De ce nu sunt mai multe sau mai putine?” Si Marele Lup Alb a răspuns: „Am scris aceste legi ca să-l cinstim pe Pitagora că el credea în puterea numărului două sute saisprezece (…)
Si luati aminte că Legile Lui Zamolxe sunt întelepciunea dată oamenilor de către îngerii veghetori, oamenii veniti din stele, cei care au trăit pe vremea lui Eno, trimisul cerului cu vorbe bune pentru oamenii acelor vremuri. Voi să tineti minte că Legile Lui Zamolxe nu vor pieri niciodată. Neamul nostru le va tine mereu în suflet, si chiar dacă uneori nu vor mai fi scrise nicăieri aceste legi vor fi vii în inimi de lumină”.
https://drive.google.com/file/d/0B8NcofM0wO1obkl4b1JrazVHRXc/view?usp=sharing&fbclid=IwAR3sLS5r9valpM5mw41M5HdN-IF2Tax3Pv7Vtt9jkql6_6PoK3nSJ1pAwpI
Si iată cum Marele Lup Alb a scris Legile Lui Zamolxe:
Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire si vesnicie. Noi oamenii I=am dat multe nume CELUI CE ESTE, după mintea noastră. Dar EL cu
adevărat nu are nume (1).
Domnul Dumnezeu îsi are fiintarea în Focul Viu. Si cu Focul Viu Domnul zămisleste sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot ce există, se află în cerul de purpură si este Focul Viu care a existat dintotdeauna în lumină sacră (2).
Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a spiritului Lui. Si scânteia a intrat în materie, s-a îmbrăcat cu materie si treptat a evoluat în fiinte care seamănă din ce în ce mai mult cu Dumnezeu. Fiintele sunt în devenire în Dumnezeu, cresc în constiinta de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în care se mistuie (3).
Domnul trăieste în multe lumi si atâta timp cât ESTE, EL creează necontenit. Domnul se revelă prin creatia Sa si prin sinele fiintelor.Fiintele cu putere mai mare a mintii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenta pe care o creează mintea omului nu are limitări întocmai ca si cea creată de mintea Lui Dumnezeu (4).
Tot ceea ce există este creatia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul si omul să nu-si facă dumnezei după mintea sa (5).
Pentru noi oamenii, Dumnezeu este si Tată si Mamă pentru că Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile si mintile si sufletele (6).
Creatorii cei mai mari sunt acele fiinte cu minti ceresti, căci trezvia lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpură (7).
Mintea omului nu are limitări de gândire, astfel că realitatea pe care mintea sa o creează nu are limitări. Gradul de discernământ al omului cerne participarea sa în universul nelimitat. Dar în viata proprie omul să-si stabilească limitările potrivite unui timp anume datorită urmelor trecutului lăsate în viata sa (8).
Dumnezeu se revelă si prin Sinele omului. Regulile de a trăi ale omului sunt date de întelepciunea cunoasterii sale. Toate fiintele îsi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înteleagă din lumina Lui Dumnezeu (9).
Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Să urmezi lumina Domnului Zeu si să nu iei în desert numele Lui (10).
Ca fiinte umane suntem legati cu întreaga lume prin corp, minte si suflet. Ne creăm o retea de interdependente mai mult sau mai putin controlate. Energiile corpului ale mintii si ale sufletului se pot transforma una în alta (11).
Prin puterea mintii totul devine posibil. Însă credinta este cea care dă putere mintii omului (12).
Să simti nemărginirea din tine precum este preaplinul Lui Dumnezeu (13).
Lumea este ceea ce crezi tu că este; gândurile tale sunt cele care ti-au făcut viata asa cum este (14).
Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credintei tale în vietile lor alături de a ta (15).
Lumea existentă este rezultatul intersectiei lumilor zămislite de mintile cu puteri creatoare (16).
Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăiesti; dacă ele sunt pozitive atunci vor crea o realitate pozitivă, iar dacă sunt negative asa îti va fi si lumea în care vietuiesti. Omul îsi schimbă viata prin a-si schimba modul în care gândeste (17).
Visele îi par omului realitate si realitatea îi pare vis. Toate câte sunt, sunt si vis si realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce tu trăiesti, omul să fie atent la ce i se potriveste pentru viata pe care si-o construieste din gânduri statornice (18).
Puterea care uneste este mai mare decât cea care desparte. Cel întelept caută armonia în oameni. Puterea fiintelor vine dinăuntrul lor (19).
Gândul întelept, iesit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorbă si faptă pentru ca el să se împlinească (20).
Urmati lumina sufletului din voi, iar dacă o dati si altor oameni ea nu se împutinează, ci străluceste si mai tare (21).
Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care esti treaz (sinele de mijloc) si mintea sufletului (sinele de sus), sunt tărâmurile în care omul trăieste (22).
În ACUM se află toată puterea vietii. Puterea lui ACUM depinde de puterea constiintei prezentului. Fiintele există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Schimbând gândul ACUM se schimbă si realitatea prezentului si pasul următor către viitor (23).
Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său si tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice (24).
Prin manifestarea atentiei (năzuintei) către trecut trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor; dar când atentia are directia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea (25).
Oamenii se deosebesc esential prin puterea mintii fiecăruia dintre ei (26).
Frica paralizează puterea omului (27).
Vinovătia slăbeste energia omului si-i năruie viata (28).
Să nu cazi în patimi, să-ti înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă (29).
Dumnezeu creează cu întelepciune din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vietii (30).
A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu si a fi fericit, căci iubirea este măsura fericirii si intensitatea de a trăi (31).
Crescând în iubire, omul creste în Dumnezeu (32).
A fi îndrăgostit înseamnă a fi în Dumnezeu (33).
Începutul întelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina întelepciunii este frica de Dumnezeu (34).
Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă (35).
Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului (36).
Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării trecutului. Omul cu constiinta prezentului slăbeste sau sterge influenta trecutului manifestată prin obiceiuri si tipare create de minte si mentinute în memorie (37)
Omul a fost creat pentru a cunoaste lumina divină si prin ea el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu (38).
Schimbând gândul acum se schimbă si realitatea prezentului; omul unde gândeste acolo se pomeneste (39).
Slăbind trăirea în prezent, se slăbeste esenta fiintei, de aceea pentru a întări fiinta este bine să trăim în prezent (40).
Să învătăm să deosebim adevărul de iluzie. Când omul nu mai face diferenta între propriul suflet si egoul fals atunci el îsi făureste iluzii si vise nedefinite legate de cele văzute si auzite (41).
Energia curge într-acolo unde o directionează atentia (năzuinta) care arată calea intentiei (42).
Lumea omului se creează din energia directionată. Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinta mintii (43).
La focul sacru se creează o realitate care trezeste puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul (44).
Înainte de a actiona, omul să se adune în sine, să-si drămuiască puterea si abia atunci să-si îndrepte năzuinta către ceea ce vrea să realizeze. Si astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale mintii si ale sufletului, puteri care se pot transforma una în alta (45).
Împlinirea este măsura adevărului, căci pomul după roade se cunoaste si omul după fapte (46).
Lumea este ceea ce cred mintile fiintelor că este. Gândurile fiintelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. Fiintele îsi pot schimba viata dacă îsi schimbă gândurile care sunt urmate de fapte (47).
Dacă opiniile si credintele tale nu dau rezultate bune si-i fac pe oamenii buni să sufere, renuntă la ele, căci ele sunt manifestări ale lipsei luminii din sufletul tău (48).
Faptele sunt măsura adevărului gândurilor tale (49).
Dumnezeu dă dreptul la viată (50).
Asa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor nu poate tine loc acestor puteri. Iar dacă îti faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, tine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit, sau la orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi puterile Mele arătate oamenilor (51).
Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului tău, căci Dumnezeu este în timp si în afară de timp, El este în existentă si în afara existentei (52).
Creând în iubire, omul creste în Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii fiintelor (53).
Noi oamenii suntem alcătuiti în felul nostru din frumusete si nesfârsire, iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu (54).
Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul este dezordine (55).
Tu omule esti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar când îti faci temple cu mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să păsesti către Dumnezeu si să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu mânile întinse spre focul sacru (56).
Omul există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de clipă. Prin constiinTa trăirii în prezent se pot sterge tiparele curgerii vieTii dintr-un trecut care predispune (57).
Experienta eternitătii depinde de intensitatea trăirii mentale, în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii si atunci timpul dispare (58).
Să nu poftesti la bunul altuia sau să-ti însusesti orice bun dacă nu ti se cuvine (59).
Să vă cresteti copiii în legea strămosească că numai asa neamul vostru va dăinui (60).
Iubirea zideste si întelepciunea înalta (61).
Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgasul acelor trăiri (62).
Popoarele care-si sacralizează istoria vor dăinui mult timp (63).
Pacea lumii este punerea împreună a păcii din mintile oamenilor (64).
Si iertati că asa si Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă greselile (65).
Averea, cea mai de pret, omul o tine în inimă în legătura lui cu Dumnezeu, si astfel nu i-o poate lua nimeni (66).
Robia mintii se naste din necunoastere. Năzuieste la a sti si cunoasterea te va face liber (67).
Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. În iubire se află izvorul năzuintelor celor bune (68).
Să urmezi dreptatea si să nu mărturisesti strâmb împotriva nimănui (69).
Fii cumpătat în cele ce faci si temeinic în lucrarea mâinilor tale (70).
Drumul suferintei nu este drumul iubirii. Pe treptele suferintei nu urci ci cobori, căci treptele acestea nu formează scări înspre cer ci spre adâncurile întunericului (71).
Să te înfrânezi să agonisesti lucruri care nu-ti folosesc si să dai lucrurile care îti prisosesc (72).
Atât lumina cât si întunericul sunt eterne si nemărginite în fiintarea lor. Doar lumina există cu adevărat, căci întunericul este lipsa luminii (73).
Ridicându-te mai presus de lumină si de întuneric, asa vei întelege de pe acele înăltimi de unde a luat fiintă chiar Domnul Dumnezeu (74).
Când omul are cunoasterea de sine, atunci va putea să vadă lumina sufletului si asa se va mântui (75).
Împărătia Domnului este înlăuntrul vostru si ea vi se face cunoscută atunci când omul se cunoaste pe sine însusi (76).
Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns fată de om nu i-ar fi dat gândul de a cunoaste (77).
Cunoasterea, ca si lumina, este de natură divină (78).
Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele (79).
Temelia pe care s-a construit vesnicia este iubirea.
Din această esentă divină este creat si omul (80).
Omul se împlineste prin dragostea sa de Dumnezeu (81).
Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare să chemi numele tainic al Domnului care este ZAM. Dar numai cei care cu adevărat caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume (82).
Să nu uitati vreodată de focul sacru dacic si de sufletele străbunilor. Asa inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodată de lanturile robiei (83).
Să aprindeti focuri sacre pe oriunde veti fi si asa vă veti păstra sănătosi si însănătosi, iar duhurile întunericului s-or duce de la voi (84).
La focul sacru se ard impuritătile care atârnă greu pe sufletul omului. Priviti flăcările si gânditi-vă la tot ceea ce doriti să faceti pentru vietile voastre (85).
Uită-te la natură cum se reînnoieste în fiecare an. Tot asa să-ti înnoiesti si tu mereu fiinta si să te îmbraci cu un nou vesmânt de viată (86).
Vitalitatea este o realitate a gradului de constientizare a existentei sufletului. Desi vitalitatea este dată de suflet, ea se exprimă si prin minte si prin trup (87).
Cel ce-L slujeste pe Domnul ia din lumina Lui nesecată si nemărginită si astfel va fi puternic si întelept (88).
Când lumina divină vă va merge direct în inimi, atunci rodul ei este umplerea cu duhul întelepciunii. Iar cine are duhul întelepciunii are totul (89).
Aduceti copiii vostri la lumina focului sacru si acolo să-si tină ochii deschisi si să-l privească. Si asa vor creste să ajungă oameni întelepti (90).
Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii (91).
Aduceti-vă aminte mereu să vă bucurati la întâlnirile cu zeii si asa să stiti că lumina există în inimile voastre (92).
Si tineti minte că ceea ce spuneti în prezenta focului sacru dacic Le spuneti zeilor, Lui Dumnezeu si Domnazânei (93).
Iubirea vindecă (94).
Întelepciunea este marea cale către Dumnezeu si ea se înfiripă prin sperantă, iubire si adevăr. Constiinta iubirii este întelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu (95).
Din lumina din noi oamenii, ne modelăm lumea frumoasă care ne înconjoară (96).
Acceptând zeii si zânele, nu altceva decât să-i descoperim în noi, în armoniile firii noastre (97).
Nu există legătură între zeitătile noastre si idolatria.
Noi nu ne închinăm la idoli, ci venerăm viata (98).
Cercetează universul, privind stelele (99).
Lumea care se vede si cea care nu se vede este rezultatul intersectiei lumilor create de toate mintile fiintelor din acel spatiu (100).
Oricine poate să cadă în cursul vietii,
dar cei întelepti se pot ridica iarăsi prin puterea mintii lor (101).
Dacă tu poti crede, toate-i sunt cu putintă celui care crede (102).
Fiintele se deosebesc esential prin puterea mintilor lor (103).
Cât priveste îngrijirea de sine, a mintii si a trupului, trebuie să o dăm în primul rând sufletului si atunci si capul si restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine (104).
Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie să cunoască tainele cerului si ale pământului (105).
Fii responsabil de faptele tale (106).
Fă faptele bune cu discernământ si vei rămâne în lumina spiritului (107).
Omul este propriul său stăpân (108).
Zâmbetul pe buze să-ti vină din inimă (110).
Priveste înainte, căci acolo îti este directia de mers (111).
Fii activ cu sufletul, cu mintea si cu trupul. Asa fiinta îti va dăinui în bună stare (112).
Poartă cu tine spiritul copilăriei si întreaga viată nu te vei simti bătrân. Bătrânetea înseamnă renuntarea la năzuintele vietii (113).
Noi, neamul dacilor, suntem fiii si fiicele soarelui si ai luminii (114).
Bărbatul luminează mintile prin ratiune, căci poate gândi profund si vorbi mintii (115).
Fericirea se trăieste pe calea vietii nu la capătul drumului (116).
La fiecare sapte zile să te odihnesti după ce ai muncit în celelalte zile (117).
Cel putin o dată la sapte zile să aprinzi si să privesti focul sacru, care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu (118).
Domnul este în voi în primul rând. Pe acel Domn să-L treziti si atunci rugăciunea vă este împlinită (119).
Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă (120).
Nu întrebati, la fiecare pas, ce aveti de făcut, căci asa veti face toată viata numai ce vă spun altii (121).
Speranta întinereste (122).
Să nu glorificati suferinta sub nici o formă, căci suferinta omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu (123).
Traditiile străvechi ale înteleptilor titani, oamenii cei blajini din vechime, trebuie să le transmiteti urmasilor (124).
Cerul ne face să căutăm, pământul să iubim, soarele să trăim, luna să visăm.
Asa viata omului se împlineste (125).
Omul echilibrat este parte din natură si asa va întelege cel mai bine ce sunt zeitătile ca puteri ale naturii (126).
Învată să-L cunosti pe Domnul Cel Preaînaltul (127).
Când vei cunoaste zeii atunci te vei trezi în plină constiintă creatoare (128).
Aveti capacitatea de a fi partial zei, adică semizei, deoarece acolo unde există constiintă se află si identitatea acelei constiinte (129).
Fiintele constiente sunt constiinta zeilor (130).
Cel care ridică sabia, de sabie va muri, si cel care oferă sânge zeilor, de sânge va avea parte (131).
Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru mentinerea binetii între oameni (132).
Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăznet în bine (133).
Urmează-ti perseverent idealul (134).
Chemati mereu la focul sacru reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor suflete încărcate de ordine, armonie, adevăr, dreptate si iubire de oameni (135).
Religia noastră hrăneste viata, că noi nu avem zei plăsmuiti, ci pe cei care au menire în trăirile noastre în frătie cu natura (136).
Zideste-te în credintă. Încrederea unui singur om miscă muntii (137).
A trăi cu scop divin este singurul mod de a vietui cu adevărat, de a simti din plin că esti viu (138).
Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. Să luati seama că intunericul sufletului nu va exista atunci când voi vă veti cunoaste pe voi însivă (139).
Să lăsati lumina divină să intre în voi si să vă transforme viata, că viata fără
lumină, credintă si demnitate nu merită trăită (140).
Treptat lumea va fi curătită si însănătosită cu Focul Viu, Focul Vietii, Focul Lui Zamolxe (141).
Nu uitati că natura, cu toti zeii si zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă îngrijiti de voi (142).
Botezul oamenilor se face cu apă vie, foc sacru si Duhul Întelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu (143).
Marile taine ale vietii vor fi aflate doar de către cei vrednici de ele (144).
Tine-ti visele vii, că asa se vor împlini. Optimismul atrage fapta împlinită. Fapta bună face viata omului bună (145).
Credeti in puterea invocatiei. Desi invocatia este adresată zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea si trupul celui care o face si prin aceasta de a-l însănătosi si a-l tine sănătos pe acel om (146).
Sunteti legati cu lumea întreagă. Sporiti-vă puterile cu puterile lumii (147).
Armonia naturii si întelepciunea omului merg mână în mână (148).
Cel mântuit este ca cel care se naste din nou în spirit, desi trupul în care se găseste sufletul lui îi este acelasi (149).
Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele (150).
Cei care aduc pe oameni la întelepciune sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu (151).
Duhul Lui Dumnezeu este Duhul Întelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. Cine are Duhul Întelepciunii are si Duhul Sfânt (152).
Nu faceti sacrificii sângeroase, nu oferiti nimic zeilor, că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinta voastră în bine (153).
Mintea bună coboară în inima cea luminată (154).
Rugăciunea Mintii în Inimă conduce omul la renasterea în spirit, la transformare interioară si la devenirea omului întru fiintă constientă de propria-i existentă (155).
Veti păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor (156).
Primul pas către întelepciune este să poti simti linistea, apoi înveti să asculti si să tii minte lucrurile, iar pe cele bune să le folosesti. Numai după ce le ai pe acestea poti da din întelepciunea ta si altora (157).
Nu-i copia pe altii, găseste-ti propria ta cale pe care să mergi plin de încredere întru împlinirea vietii (158).
De-a pururea să tineti minte că noi dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu (159).
Durerea apare ca să te trezească la viată, să devii mai constient de calea pe
care să o urmezi. Acceptă această trezire si vei rămâne treaz (160).
Învată să trăiesti natura ta interioară si din liniste îti va izvorî bucuria fără un motiv anume (161).
Dacă vei urma multimea ajungi pierdut în multime. Adevărurile se revelă doar anumitor suflete (162).
Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu (163).
Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor si datoria oamenilor este să-l mentină întru tinerea vietii în armonie (164).
În prezenta focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru sufletele sunt purificate si umplute treptat de un duh al întelepciunii (165).
Întelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului (166).
Învată din greselile altora ca să nu ti se întâmple si tie la fel (167).
Caută-i pe întelepti si vei învăta de la ei cum să fii întelept (168).
Cei întelepti aleg simplitatea vietii (169).
Să păstrati cultul strămosilor, să respingeti cultul mortilor (170).
Când faci bine, la altii, e mai bine ca de asta să nu stie nimeni, ci doar Domnul. Mila fată de altii este mâna de ajutor pe care ti-o întinzi singur pentru când vei avea vreodată nevoie. Dar ia seama să nu dai ceva bun celui rău căci răsplata lui pentru tine va veni din răutatea lui (171).
Pomana este bună, dar jertfa este rea (172).
Atât cele bune cât si cele rele, ale fiintei noastre întregi, se revarsă din suflet (173).
Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiti de orice fel de suferintă (174).
Cine vrea să fie iubit, să iubească, cine vrea să primească să dăruiască. Aceasta este legea vietii frumoase (175).
Dacă vei părăsi iubirea vei uita si de scopul pentru care trăiesti (176).
Când omul iese din legea divină umblă rătăcit în întunericul pe care-l întretine cu faptele întunericului (177).
Idolii tăi, precum icoane si statui, sunt faceri de mâini omenesti si puterea lor vine din credinta ta în ei. Focul sacru este viu si curătă sufletul, pe când idolii doar încântă privirea (178).
Prin orice poate omul cădea în viată, numai prin iubire nu (179).
Pe tatăl si pe mama ta să îi cinstesti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. Asa îti va fi bine si multi ani vei trăi (180).
Ia seama că lucrurile lumii vin si pleacă, trăinicia există doar în sufletele oamenilor (181).
Cunoaste-ti si construieste-ti arborele genealogic, pentru ca sufletul să nu-ti rătăcească prin familii străine (182).
O iubire nerealizată este ca pierderea fiintei proprii. Este ca si cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu si apoi ti s-au închis toate căile ca să-L poti zări iarăsi (183).
Să nu ucizi pe nedrept (184).
Află omul întelept după viata pe care o duce. Multi pot părea întelepti după vorbe, dar proba întelepciunii este viata trăită cu întelepciune (185).
Mergi la omul întelept si ia sfat bun pentru viata ta. Cel întelept va cunoaste tulburarea din inima ta (186).
Să aduci lumina divină în tine si asa vei găsi răspunsuri la problemele tale (187).
Legile Lui Zamolxe se nasc si renasc din ele însele pentru că sunt legile vietii (188).
Să luati bine aminte că Legea Domnului este viata nu Scriptura, care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Viata în lumină este cuvântul viu al Domnului (189).
Ia seamă să asculti de bătrânii întelepti. Domnul îi răsplăteste cu lumină si ei strălucesc puternic înainte de a părăsi viata pământească (190).
Pe toate câte cereti rugându-vă, să credeti că le-ati si primit, si le veti avea
(191).
În fata Lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali. Doar felul lor de a-L întelege pe Dumnezeu îi desparte (192).
Păstrează-ti dreptul de a alege si fii liber (193).
Nu-ti da pământul strămosesc străinilor că vei ajunge străin în glia străbună. Tu, omul Lui Zamolxe, să fii legătura între Cerul Lui Dumnezeu si Mama pământ (194).
Iubirea să-ti fie temelia pe care să-ti trăiesti viata care să urmeze calea inimii si să asculte de vocea ratiunii (195).
Femeia dă iubire inimii, căci poate intui adânc si vorbi sufletului (196).
Virtutea înseamnă putere (197).
Priveste adânc înăuntrul fiintei tale si acolo vei descoperi zeii si tainele lumii. Iar când privesti lumea stelelor te vei găsi pe tine (198).
Hărnicia îti va face viată îmbelsugată si te vei bucura de rodul bratelor si mintii tale întru trezirea sufletului din tine (199).
Ascultă ce-ti spune natura, urmează calea armoniei naturii (200).
Bucuria simturilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. În trezirea simturilor Îl întâlnim pe Domnul (201).
Renuntă la tot ce nu-ti aduce pace si multumire în viata. Calea suferintei nu duce la Dumnezeu (202).
Armonizează-ti mintea si apoi poti pătrunde si în tainele inimii (203).
Marile taine se găsesc în sufletul tău si le vei afla atunci când sufletul ti se va trezi (204).
Viata omului este ca o grădină, dacă o îngrijeste este frumoasă ca florile din ea si grădina dă rod, iar dacă nu este îngrijită cade în paragină (205).
Spune-ti EU SUNT în prezenta focului viu si asa poti intra pe poarta fiintării, a cunoasterii de sine (206).
Dimineata când te trezesti să simti lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima ta. Si ziua îti va fi plină de bucurii si vei fi multumit de ceea ce vei face (207).
Calea zeilor e usoară pentru că este calea inimii. Păseste cu încredere pe ea site va duce la armoniile cerului de purpură (208).
Să te feresti de cearta si de gâlcevile oamenilor (209).
Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu lasi să-ti intre în minte gândurile lor negre (210).
Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni te împresoară si nu te lăsa ademenit de ei (211).
Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce
rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să nu fim fericiti în viata dată nouă de
către Dumnezeu? (212).
Lucrul mâinilor tale să-ti fie temeinic, ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva (213).
Ascute-ti simturile si asa vei simti că trăiesti în lume (214).
Când omul îsi trezeste memoria ancestrală dobândeste mari puteri (215).
Frumusetea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. Frumusetea mintii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria mintii în armonie. Iar frumusetea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu (216)”.
Cele două sute saisprezece Legi ale Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea de către preotii si cavalerii zamolxieni.
Si multe popoare au luat întelepciune din aceste legi, atât cât au putut întelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu